„Am luat în mașină un bătrân modest pe marginea șoselei… iar a doua zi am aflat că el este proprietarul firmei unde muncesc de șapte ani.” Pereții gri ai biroului păreau în acea dimineață mai apăsători ca oricând, absorbind lumina palidă a toamnei târzii. Ana Munteanu stătea lângă fereastra mare, privind acoperișurile ude ale cartierului Titan, și simțea cum un nod greu i se ridică în gât. Vestea pe care tocmai o primise îi răsturnase întreaga lume bine aranjată. – Doamna Munteanu, mă auziți? –